POVESTE DE CRACIUN...

Avatar utilizator
caterinaconti
Mesaje: 276
Membru din: 26 Iul 2013, 12:12

POVESTE DE CRACIUN...

Mesajde caterinaconti » 22 Dec 2014, 15:06

Departe, într'un târg, printre strãini,
Pe-o stradã grea de bucurii si lume,
Gãtiti cu daruri multe si lumini
Trec vechii crai în splendide costume,
Si cântã despre-un staul, despre-o stea,
- S'audã pânã si Irod nebunul... -
Ca azi se naste'n iesle Mesia
Si mâine e Crãciunul...

I-atâta voie bunã azi pe stradã
De parcã-i toatã zarea o colindã,
Si'n fulgii mari si lenesi de zãpada,
Copiii fug si-aleargã sã se prindã.
Si Mos Crãciun cu marea lui desagã
Nu-l trece cu vederea pe nici unul,
Cã lui i-i astãzi toatã lumea dragã
Si mâine e Crãciunul...

Intr'un târziu rãmâne strada goalã,
Doar un strãin mai stã lâng'o vitrinã
Privind pierdut risipa de betealã
Si splendida poveste de luminã:
Un biet pribeag, bãtut de dor si soarte,
Ce-si vede'n visuri Tara si cãtunul.
Sunt sase ani de când e dus departe.
Si mâine e Crãciunul...

Ci gândul lui e-acum de mult acasã:
Prin mari troiene el aleargã'n grabã
Infiorat de-o veste bucuroasã
Spre-un geam sãrac, c'o luminita slabã.
Acolo-i inima rãmasã'ntreagã!
Mai sunt trei pasi. Acum e numai unul...
E chiar sub geam si-i vede cum se roagã.
Si mâine e Crãciunul...

E ea! Mãmica! Lângã ea copiii,
Ingenunchiati tustrei lângã icoanã:
-Tu care rânduiesti pe morti si viii,
Stãpân a toate, fãrã de prihanã,
Azi toatã lumea-i numai rãni si sânge.
Opreste moartea si-amuteste tunul
Indurã-te de lumea care plânge,
Cã mâine e Crãciunul...

Pe cei cãzuti pe fronturi depãrtate
Pãziti de-o cruce albã si de-o cascã,
Pe toti cei ce-au murit pentru dreptate
Primeste-i Doamne'n linistea cereascã.
Iar celor dusi cu miile'n prinsoare
Ce nu mai stiu ce-i patul si dejunul,
Deschide-le si lor un colt de zare,
Cã mâine e Crãciunul...

Si de-i fi scris in marea-Ti carte
Noroc si pentru noi Ceresc Pãrinte.
Avem si noi pe cineva departe -
Si plâng tustrei, cu hohote, fierbinte.
-Desehide-un drum prin marea'ntunecime
Si ada-ni-l acasã pe tãtunul,
Cã suntem singuri si n'avem pe nime,
Si mâine e Crãciunul...

Sunt sase ani de chinuri si-asteptare:
-Ba vine azi, ba poate vine mâne.
Si cresc copiii'n viatã fãrã soare.
Tu stii amarul codrului de pâne.
Tu stii cum doare fata'n lacrimi arsã,
Si zi de zi se'ntoarce câte unul
Ci numai el nu face calea'ntoarsã,
Si mâine e Crãciunul...

El stã sub geam si-ascultã cum se roagã,
Ii vede-apoi cum stau tustrei la masã.
Copiii tin pe brat pãpusa dragã
Iar mama-i azi în haina cea aleasã.
Si'n locul unde stase mama mare,
Azi stã numai psaltirea si zãbunul.
Si-i o tãcere grea, ca la'ngropare,
Si mâine e Crãciunul...

Mãmico, spune Doina, într'o vreme,
Si-i sterge ochii dulce cu baticul.
Ce-ar fi sã-i spui lui Mos Craciun sã-l cheme,
Din depãrtarea lui si pe tãticul?
Si spune Dorul gales si cuminte:
-Ce-ar fi sã-i dãm scrisoarea cu lãstunul?
Si plâng tustrei mai gales ca'nainte,
Si mâine e Crãciunul...

El stã sub geam. Si-i arde'n lacrimi fata.
Si nu mai poate. Se repede'n usã :
Deschideti, Lerui-ler, cã-i dimineatã...
S'aude-un sgomot surd ca de cãtusã
Vitrina cade'n cioburi pe zãpadã.
Vin gardieni: "Nu face pe nebunul!
Ci hai cu noi. Te-ai apucat de pradã?"...
Si mâine e Crãciunul...

Departe, într'un târg, sub zãri strãine
Pe-o stradã'ntunecoasã si pustie
Pãseste'ncet, plângând printre suspine,
Un biet pribeag fãrã cãmin si glie,
Si-l nãpãdesc aducerile-aminte:
Era odatã soim pe'ntreg Cordunul...
Si plânge-asa si merge înainte;
Si mâine e Crãciunul...
Ţine minte că în spatele fiecărui nume afişat în joc există şi o persoană reală. Respectă şi tratează pe toată lumea în felul în care îţi place să fii tratat. (citat din Regulamentul Forumului)

Înapoi la “Off-Topic”